Gandire si inimi

Pe aceasta planeta omul se naste intr-o haina densa care ii intuneca spiritul si care il face sa uite de unde vine si incotro se indreapta.El are de indeplinit o misiune,vine cu un destin,cu datorii pe care trebuie sa le onoreze.Ramane de vazut daca va reusi sa-si indeplineasca destinul,daca va putea corecta greselile sau va adauga langa ele altele noi.Omul isi petrece viata muncind,agonizand,zbatandu-se si incercand cu orice pret sa fie fericit.El oboseste,se imbolnaveste si moare in aceasta lupta de cucerire a fericirii.Dar oare este Pamantul planeta fericirii?A atins omul etapa in care sa poata fi neglijat de suferinta?Poate el evolua fara durere?Se poate lipsi de materie?Viata terestra ne dovedeste ca inca nu a sosit acest moment.El inca nu-si da seama ca fericirea este o iluzie intr-o lume in care totul este trecator,intr-o lume aflata sub semnul timpului,in care omul se lasa purtat de interesele personale.Omul,in ignoranta lui neglijeaza spiritul,cele perene,in favoarea celor efemere,ale trupului carnal cu care se identifica si prin care vietuieste o scurta viata terestra ce pare o secunda in eternitate.Exista legi morale,divine,care sanctioneaza gandurile,vorbele si faptele contrare legii iubirii.Voiajul iubirii are loc in marele laborator experimental numit Pamant,ceea ce presupune experimentarea la maxim a iubirii prin debarasarea de grijile vietii cotidiene,de prejudecati si dogme.Planeta Pamant nu este altceva decat o uriasa inchisoare,o uriasa institutie de corectie in care spiritele au ocazia sa evolueze,sa invete lectia iubirii,sa invete cu totii ca sunt copiii aceluiasi Parinte pe care trebuie sa-l iubesca si sa se supuna vointei Lui.



El si-a intins palmele clar,inclinate putin pentru a nu se rupe radacinile copacilor ce-i crescusera in pamantul ramas intre ridurile mainilor sale.Impreuna cei doi copaci in coroana si deasupra zidi un nou cer,un nou soare,o noua luna.Apoi culese trupuri ranite si popula acest pamant.Mici copii inchisi in oameni maturi alesesera sa se nasca sub semnul Islamului,unii copii se nascusera sub semnul buddhismului,altii se nascura evrei,tigani,crestini.
Palmele se unira mai mult,palmele care sustineau noua lume.El se bucura de copilaria si inocenta fiecarui copil,de inimile ce nu cunosteau diferente,rautati care puteau transmite iubirea doar prin iubire.Un copil special se nascu intr-o seara de decembrie.Un copil care simti pentru prima data caldura animalelor si a naturii,ce tatal sau o daruise spre cunoastere prin respiratia inocentei.Copilul se nascu cu stranie dragoste si ochi largi,de rai.Odata cu el se nascura alti copii,sub steaua islamului,Iudaismului,Buddhismului,la fel de inocenti si de puri.Pentru toti acesti copii care isi pierdura puritatea si dragostea odata cu maturizarea,copilul special decise sa-si pastreze daruirea raiului pentru toti si a iubirii neconditionate,vesnic.