Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
VLADIMIR

Spiritul lup se opri intr-o zi in fata calului pe care alergam.Si respirandu-mi liber in fata imi spuse:,,Oamenii cu inimi negre vor sa ma inchida intr-un cer limitat si intr-o curgere de apa cu vami.Unde sa ma ascund ca sa nu-mi fie ucis sufletul de lup?''
Am zambit si am ascuns spiritul sau in pantecul meu,asa cum am ascuns iarba ce o erdeau altii,lutul ce-l calcau in picioare ca sa numai devina ulcica.Asa cum am ascuns in pantec copacii taiati si greierii,piatra si zborul de soim.Le-am tinut acolo pana au devenit parte din mine.Pana au devenit Eu.Zi de zi am implorat creatorul sa continuie viata in forma stiuta de el.Apoi am nascut viata aceasta-om.Purtand tot ce a atins divinitatea in el,umplandu-l de daruri si de propiul sau drum.Copilul creste si odata cu el in fiecare nou timp se nasc lupii si iarba...cerul si inima ce tine universul prin dragoste.
Sant doar un purtator al sufltului divin ce are calea sa stabilita.
Opt ani...de cand pipaie lumea cu sufletul.
Te iubim ,Vladimir!
La multi ani!-si din partea bunicului...de acolo de sus
INTROSPECTIE

,,Mi-am amintit de exemplul curtezanelor si al dragostei.Caci daca tu crezi in bunurile materiale pentru ele insele,te inseli.Caci asa cum nu exista priveliste vazuta din varful muntelui decat daca o vei fi construit tu insuti prin efortul urcusului tau,asa este si dragostea.Nimic nu are inteles in sine,ci,in orice lucru,intelesul adevarat este structura.Iar figura ta de marmura nu este suma a unui nas,a unei urechi,a unei barbii si a celeilalte urechi,ci musculatura care le leaga.Pumn strans care inchide ceva.Iar imaginea poemului nu sta nici in stea,nici in cifra sapte,nici in fantana,ci in nodul care il alcatuiesc,obligand cele sapte stele sa se scade in fantana.Desigur e nevoie de obiecte legate,pentru ca legatura sa iasa la iveala.Dar puterea ei nu sta in obiecte.Nici firul,nici suportul,nici vreuna din celelalte parti nu reprezinta capcana unei vulpi,ci imbinare care e creatia.La fel,eu,cantaret,sculptor sau dansator,voi sti sa te prind in capcana mea.
Acelasi lucru despre dragoste.Ce poti astepta de la o curtezana?
Deosebirea nu consta in facilitate,caci e de ajuns sa deschizi bratele pentru ca aceea pe care o iubesti,daca si ea te iubeste,sa alerge la tine.Deosebirea este in ceea ce ti se daruieste.
Iti spun,marea greseala este sa nu-ti dai seama ca a primi este cu totul altceva decat a accepta.Aprimi inseamna in primul rand a darui,a te darui pe tine insuti."
citat din Citadela de Antoine de Saint Exupery
-dedic acest fragment care ma fascineaza ca de altfel mesajul intregii carti general vorbind...doamnei Elena Alexe-intrebat profesorul meu de studiu biblic ce carte ar recomanda in afara de Biblie-a raspuns:,,Citadela"
-domnului Rotaru..pentru poeziile si postarile sale ce ating sfera divinului..ce mi-au facut diminetile si zilele mult mai frumoase...ma inclin cu mare respect
-dragei mele smile-cartea pleaca spre tine cu toata dragostea
vineri, 29 ianuarie 2010
Noi

Gandul meu se materializeaza intr-o lume creeata din gandul cel bun al vietii.Naste o noua forma care-mi doresc sa fie lumina.Roata gandita si simtita ,ce duce carul cerului in alegarea sa galactica.Forma mea gand se aseaza ca o stea vie,ca un pulsar,in fruntea ingerului ce te protejeaza.
Apoi ramane acolo veghind ca intr-o manta.Ne invelim in tot ce simtim.Protejati sau expusi atingerilor de palme intinse.
Mugur ce se inchide in fiecare petala de floare ce-i transmite aroma.
E un fir al Ariadnei,drumul ce ar trebui sa-l parcurgi pana la iesire.Acolo unde sant eu...Fara minotauri si enigme.
E doar un drum.Pe care ca sa-l poti duce la bun sfarsit,trebuie sa-l incepi.
E nevoia de dorinta de a face primul pas.
joi, 28 ianuarie 2010
GEOMETRIA SACRA

Formele geometrice sunt considerate inca din cele mai vechi timpuri simboluri care reduc la esenta adevarurile cele mai complexe. Prin forma lor condenseaza tendintele ce ar putea renaste intregul ciorchine al respctivului adevar, la fel precum subconstientul rezuma in simboluri ideile sau gandurile receptionate. Figurile geometrice sunt ca o schita a realitatii. Vechii intelepti cand trasau o linie, un cerc, o cruce, o hexagrama sau un sarpe care isi inghite coada (ourobouros), reprezentau o intreaga stiinta nemuritoare. Intelegand simbolurile si felurile in care ele se manifesta in creatie se ajunge la esenta dobandindu-se cunoasterea.
Cercul
Este simbolul universului, asa cum punctul reprezinta fiinta suprema care il sustine. Centrul cercului este intotdeauna la egala distanta de toate punctele aflate la periferie. De aceea cercul este si un simbol al echilibrului. Punctul este o expansiune care da nastere cercului, a manifestarii. Un cerc cu un punct inauntru este simbolul soarelui, al spiritului care hraneste materia. Cercul este totodata simbolul eternei reintoarceri, al ciclicitatii care se regaseste in natura sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii etc, regasindu-se chiar si la nivel celular. In cele 5 elemente cercul este simbolul aerului, al spatiului, expansiunii.
Triunghiul
Este un simbol al focului, al gandirii, al sentimentului. Daca acesta este cu varful in sus focalizeaza energia in acea directie, ascendent, fiind totodata un simbol masculin. Triunghiul cu varful in jos semnifica manifestarea in materie si este un simbol feminin. Triunghiul echilateral simbolizeaza omul echilibrat. In natura triunghiul ne apare sub forma trinitatii. In toate culturile spirituale creatia apare prin mijlocirea a trei aspecte fundamentale, a celor trei campuri de forta: actiune, reactiune si neutralitate.
Exemple ale trinitatii:
Tatal, fiul si Duhul Sfant - in crestinism;
Pitha, Kapha si Vatha - in ayurveda;
Tamas, Rajas si Satva - in traditia samkia si yoga;
Minte, trup si spirit - intelepciunea grecilor antici;
Patratul
Patratul semnifica pamantul, stabilitatea. Cele patru laturi sunt ancorate in cele patru puncte cardinale. Este o figura statica dar care da nastere ritmului. In natura este reprezentat de cele patru spatii (puncte cardinale), cele patru anotimpuri. Este baza pe care apoi se inalta varful cladind piramida, simbol al perfectiunii. Patratul este si simbol al mintii inchise si al instinctelor primare, ce tin de pamant.
LUMINA

Unde larga de lumina strajuita de stele ce nasc noi constelatii.Santem doua cercuri ce se intrepatrund intre doua zambete ce infloresc mereu-prima litera a alfabetului.
Comprimam in teascul ce stoarce mustul existentei cifra trei.Calculele matematice se singure si nerugate de nimeni.
Prind in palme etericul ce-l las apoi liber...fum in fumul universal.
Ca pe un perete de sticla palmele noastre se ating transparente.Viata ce traieste in planuri astrale prin tine si ancorate in inima pamantului,ce eu o duc mai departe.
Clipa in eternitate topita...in inima centrala a creatiei,vazut,nevazut,constient si inconstient,vis si realitate.
Impletire de spirite ce ard si daruiesc lumina.
Copacii au fructe de soare si radacini de raze lunare.Timpul devine o citadela in care nu poate patrunde nimeni.Atom si intreg liber...plutind in infinitul ondulatoriu al Marii Iubiri-etern feminina.
marți, 26 ianuarie 2010

Pentru ca tatal meu alearga pe campii verzi,pentru ca spiritul sau este liber si neingradit,pentru ca ma pot bucura de caii liberi ce mi i-a daruit,pentru ca alaturi de mine au simtit totul la fel doar cativa oameni in mod real.Multumesc Elenei,lui Cristake-omul ce mi-a fost alaturi in aceste clipe,adolescentilor mei minunati si cu totul speciali.VA iubesc!smile,madalin si cristina...toata dragostea pleaca spre voi oameni minunati.Revin cat de curand.Vreau doar sa ma bucur de toata libertatea transmisa de tatal meu si intelepciunea sa.Mereu viu si evoluat la alt nivel.Cel de spirit protector.Ttal meu ma vrea libera,neconventionala si iubind.Asta fac...doar egoist putin sau mai mult sant in afara de blog cu adolescentii,cristake,elena si odette.Candva revin sa-mi desart frustrarile.Cat de curand.Pana atunci descoperiti libertatea si sinceritatea si lupta si din respect pentru tatal meu nu comentati cei care o faceti conventional.Sincer n-am sa ma obosesc sa va raspund.
miercuri, 20 ianuarie 2010
REALITATI

La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege si cumpara un sot.
La intrare sunt afisate regulile de functionare a magazinului:
- Poti vizita magazinul O SINGURA DATA!
Sunt 6 etaje si caracteristicile barbatilor se imbunatatesc pe masura ce urci la etajul superior.- Poti alege orice barbat de la un etaj sau poti urca la etajul urmator.
Nu te poti intoarce la etajul inferior!
O femeie decide sa viziteze magazinul pentru a gasi un barbat care sa ii tina companie.
La etajul unu, pe usa este urmatorul afis:"Acesti barbati au un loc de munca!"
Femeia decide sa mearga la etajul urmator. La etajul al doilea pe usa este urmatorul afis: "Aceasti barbati au un loc de munca si iubesc copiii!"
Femeia hotaraste sa urce la etajul urmator
La etajul al patrulea pe usa este urmatorul afis: "Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa!"
Incredibil! exclama femeia. Cu greu pot rezista! Insa decide sa mearga la etajul urmator. La etajul cinci pe usa este urmatorul afis: "Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa si sunt extrem de romantici. Femeia este tentata sa ramana si sa aleaga un barbat, insa pana la urma decide sa urce la ultimul nivel. La etajul sase se afla urmatorul afis: "Esti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui etaj. Aici nu sunt barbati, acest etaj exista numai pentru a demonstra ca este imposibil sa satisfaci o femeie. Multumim pentru ca ati ales sa vizitati magazin.
Vis-a-vis de acest magazin, s-a deschis unul asemanator de unde barbatii isi pot cumpara o nevasta.
La primul etaj sunt femei care sunt inebunite dupa sex.
La etajul doi sunt femei care sunt inebunite dupa sex si nu te bat la cap niciodata...tac mereu.: Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodata vizitate de barbati.
marți, 19 ianuarie 2010
MISTCISM SI DELIR MISTIC

Delirul mistic este delirul ce are ca tema centrala ideile delirante mistice sau religioase
.De la inceput, dorim sa separam semantic notiunea de delir - tulburare de constienta cu modificarea starii de luciditate (din latinescul delirium - aiurare) - de cea de idee deliranta (din latinescul de lira - alaturi de brazda), prin care se intelege o tulburare de gandire caracterizata printr-o idee sau un sistem de idei patologice ce au urmatoarele trasaturi:
Un mod eronat de judecata care domina gandirea bolnavului si ii modifica in sens patologic comportamentul;
Impenetrabila la contraargumente logice, imposibil de confruntat in ciuda contradictiilor evidente cu realitatea;
Incompatibila cu o atitudine critica, bolnavul fiind incapabil sa-i recunoasca esenta patologica.
O definitie mai simpla a ideii delirante este aceea a unei idei in dezacord cu realitatea, dar in a carei realitate crede bolnavul, impenetrabila la argumentele logicii formale si care-i modifica conceptia despre lume, comportamentul si trairile.
Ideile delirante au si un aspect afectiv, delirurile fiind sustinute de un suport afectiv si volitiv cu o mare energie care le confera forta, intensitatea si durabilitatea, vorbindu-se despre o grupare ideo-afectiva, ideile fiind insotite de o mare incarcatura emotionala. In functie de continutul lor tematic, ideile delirante pot fi impartite in idei de persecutie, hipocondriace, de gelozie si erotomanice, de filiatie, de grandoare, de relatie, de influenta, metafizice, de inventie, de reforma, mistice etc. Ideile delirante nu apar izolate, ele avand tendinta de a se articula si sistematiza, restructurand gandirea intr-un mod particular, realizand diferite tipuri de deliruri, mai mult sau mai putin sistematizate, mai mult sau mai putin bizare. Delirul modifica afectivitatea si perceptia individului, angajand intregul psihism al acestuia.
In delirul mistic, bolnavul are convingerea ca este purtatorul unei misiuni de ordin moral, religios, spiritual. El este „menit” fie sa „reinstaureze armonia si pacea in lume” si sa „raspandeasca pacea si credinta”, fie „sa-i curete de pacate pe semenii sai” si „sa indeparteze demonii”. In tesatura delirului, de inspiratie biblica, apar adeseori tulburari de perceptie de tipul halucinatiilor vizuale sau auditive, in care bolnavul aude si vede ingeri, diavoli sau sfinti si profeti.
Ca si in alte deliruri, debutul delirului mistic este de cele mai multe ori insidios, progresiv, putand dura saptamani, luni sau chiar ani. In faza predeliranta, bolnavul are tendinta de a se izola, poate deveni suspicios, iritabil, preocupat excesiv de semnificatia unor evenimente, gesturi, simboluri, schimbandu-si treptat felul obisnuit de a trai pana atunci. Este receptiv la orice ar putea sa-i serveasca drept argument pentru sustinerea falselor sale credinte. Treptat, ajunge sa fie inabordabil in fata unor explicatii logice. In debutul brusc, bolnavul are revelatia, „intuitia” principalei sale idei delirante in jurul careia construieste apoi delirul.
Delirul mistic poate aparea in orice tip de psihoza. Il intalnim in schizofrenia paranoida, in care bolnavul are tendinta de a se identifica cu Iisus sau chiar cu Dumnezeu. De cele mai multe ori, bolnavul adopta modul de comportament, felul de a se imbraca si de a vorbi al reprezentarii pe care o are despre sfinti. Ideile mistice pot fi insotite de idei persecutorii, convingerea ca este victima unui complot, idei de influenta in care bolnavul crede ca asupra sa se exercita influenta exterioara a diavolului sau a lui Dumnezeu „care vorbeste prin gura lui”, a fortelor oculte ale unor secte. Pot aparea si idei delirante de transformare sau posesiune, in care bolnavul are convingerea ca in propriul corp a intrat un duh, un demon sau un inger. De asemenea, putem intalni delirul mistic in tulburarea afectiva bipolara cunoscuta si ca psihoza maniaco-depresiva, fie in faza depresiva - in episodul depresiv major, cu elemente psihotice, melancoliforme, fie in episodul maniacal, expansiv, unde este trait ca o stare de exaltare. In depresia majora cu elemente psihotice, ideile delirante se pot insoti de idei de ruina si de idei de inutilitate, nedemnitate si umilinta, bolnavul considerandu-se nevrednic de dragostea lui Dumnezeu sau a semenilor sai, refuzand sa primeasca orice fel de ajutor, atentie sau compasiune. Pe de alta parte, in episodul maniacal, alaturi de delirul mistic, apare de cele mai multe ori un delir de grandoare si omnipotenta. Bolnavul are convingerea ca este o persoana insemnata care porunceste celorlati, ii „pastoreste”. Delirul mistic se poate manifesta si in psihozele din epilepsie (in special din epilepsia temporala), in care pot aparea viziuni, senzatii sublime insotite de o lumina stralucitoare (denumita de William James „fotism” sau ceea ce neurologii de azi considera a fi „aura vizuala”).
Trebuie tinut cont ca de-a lungul istoriei conceptul de boala psihica nu l-a acoperit pe cel de „nebunie”, iar implicatiile pe care termenul l-a avut in viata de zi cu zi a individului sunt complexe si relativ greu de delimitat. Se poate afirma, mai ales din perspectiva antropologica, ca boala nu are validitate si valoare decat in interiorul unei culturi ce o recunoaste ca atare. Potrivit acestei abordari, asupra perceptiei bolii intervine timpul istoric. Acum
100 de ani indivizii cu o viata religioasa considerata iesita din comun erau diagnosticati ca isterici, in urma cu 50 de ani, ca schizofrenici, in ultimii ani, ca bipolari sau borderline.
Ceea ce denumim astazi, conform criteriilor din DSM IV, tulburare afectiva bipolara era descris fie ca manie, fie ca melancolie. Psihoza disociativa era descrisa in spectrul larg al isteriei, iar cei cu tulburari delirante paranoide erau numiti fanatici. Fanaticii au descoperit un „Adevar” si protejeaza acest „Adevar” printr-o logica distorsionata, impartind maniheist lumea in prieteni sau dusmani. Ei devin uneori lideri carismatici si atrag adepti, oferindu-le ca punct comun, cel mai adesea, o teorie a conspiratiei care se constituie in pericol comun. Fanaticii religiosi sunt rareori considerati sfinti, deoarece caracteristicile lor paranoide de suspiciune, neincredere si iritabilitate nu se potrivesc cu virtutile crestine ale caritatii si umilintei. Istericii, in schimb, nu atrag la fel de multi aderenti, desi sunt imitati de altii. Fiindca, in general, nu au calitati de lider, pentru ca nu dezvolta teorii conspirationiste, pentru ca sunt mai putin convingatori si nu prea sunt luati in serios, ei sunt mai putin periculosi din punct de vedere social. Daca marca fanaticului este paranoia, marca istericului este sugestibilitatea, in felul acesta putand usor intra si iesi din stari alterate de constiinta. „Istericul” medieval avea viziuni, stigmate, era taumaturg si vizionar. Daca exista motive pentru care misticii medievali si ascetii eroici pot fi considerati isterici, acestea trebuie cautate in zona sugestibilitatii, a exhibarii dramatice a afectelor si a tendintei catre stari alterate de constiinta, zone in care misticismul si isteria se pot suprapune.
Astazi, delirul mistic este din ce in ce mai rar intalnit. Delirurile sunt din ce in ce mai centrate in jurul unor idei delirante cu teme precum conspiratii politice, iradiere, furtul gandirii prin televizor sau antene de telefonie, influentarea comportamentului intr-un mod subliminal prin Internet, telefonie mobila sau reclame. Chiar si moda rapirilor de extraterestrii este din ce in ce mai depasita. Atunci cand el apare, trebuie distins de misticism.
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, misticismul este credinta in existenta unor forte supranaturale si posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forte (prin revelatie, intuitie, extaz). Este o definitie simplista care nu surprinde natura misticului si misticismului. Misticismul se refera de obicei la un mod de viata atasat stradaniei de a atinge o experienta directa si personala cu divinitatea. In mistica crestina medievala, misticul este o persoana care cauta prezenta imediata sau unirea cu Dumnezeu, iar o experienta mistica este experienta transcendenta a existentei in prezenta lui Dumnezeu intr-un mod care difera de experienta comuna a gandului indreptat catre Dumnezeu sau a rugii inchinate lui Dumnezeu. Psihiatria si psihologia traditionala au fost intotdeauna tentate sa considere ca misticismul si ascetismul eroic sunt manifestari ale vreunei boli psihice, fara sa conteze natura acestei boli in sine, entuziasmul religios excesiv fiind diagnosticat in functie de tendintele in voga ale momentului. Cu putine exceptii, majoritatea psihanalistilor tind sa fie, daca nu anti-mistici, cel putin non-mistici, legand misticismul de perceperea unor structuri sau procese psihice mai profunde de Eul constient. Freud nota: „Misticismul este perceperea obscura a Sinelui de catre Eu”. Se vorbeste in psihanaliza despre trairea mistica referindu-se la „sentimentul oceanic” pe care-l da timpuriu fuziunea fat-mama. Psihanaliza este aliata stiintei, prea sofisticata pentru a fi mistica. Impreuna cu psihiatria este capabila sa demonteze experienta mistica.
Acest articol nu este un atac ci doar cu titlu informativ
luni, 18 ianuarie 2010
REVOLTA IERNII

Stam fata in fata,eu si iarna.Imi pare stranie si ciudata.
Apoi ajung sa inteleg ca sub aparentul inghet este protejata viata.Dupa trei anotimpuri de pulsatie,iarna da sanse vietii sa evolueze si sa se odihneaca.Sub albul total este mult verde.Ne imbratisam si pot sa-i simt inima cu gust de soare.Sevele dorm,apele dorm mai clare si neviolate de nimeni.Firul de iarba vorbeste cu radacina copacului sub pamant impletindu-si trairea.Piatra ramane statornica si pasarea saruta copacul cu frunze interioare de ingeri.ODIHNA...
Pentru un nou ciclu...pentru evolutie si multa chemare.Chemare a mainilor ce se ating si zboara,suflet in suflet,vis de gnomi si spirite nestiute,spirit ascuns in orice.De respect pentru actul creatiei indiferent de furtuni.
Tatal meu e pregatit pentru marea calatorie.Imbracat in esenta de odihna a iernii stam.Mana in mana.Se deschide un nou portal pentru noi prin simtire si intuitie.El imi transmite tot ce a fost si va fi dincolo de zid.Eu ma uit in ochii sai si-i arat un drum,al meu,inca sinuos.
Si zambeste atat de impacat,incat imbratisez total ce este in interiorul trupului sau.
Tatal meu terestru...urca...acolo de unde va avea alta viziune si drum.O alta lupta de regasire in lumina divina.
Mi-a daruit calul sau ce nu a putut fi imblanzit.Sa-l pastrez.
Si ne lipim trup de trup,cal si om,suflet si suflet,spirit si spirit.Pana devenim una.Vorbim in limbi nepamantene,libertatea.
Si iarna ne ascunse in inima ei cautarea.Pentru o secunda din etern de odihna.
ACEASTA POSTARE E SCRISA IN CADRUL CONCURSULUI DE PE CENACLU LITARAR A CARUI SEF DE TRIB SI CRITIC SI GESTIONAR ESTE MADALIN DE PE ,,CERNEALA NEAGRA"PE CARE IL GASITI AICI-
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
PECETEA LUI SOLOMON SAU NUMARUL 2

,,Numarul este un pur simbol,atat in virtutea naturii sale aritmetice,cat si a continutului sau."Carl Gustav Yung
Toate numerele ar merita o explorare riguroasa,atat de multe comori simbolice ascund ele.S-au facut multe studii legate de ele,totusi alegerea cifrelor romane nu este rodul intamplarii.Cifrele romane si etrusce ar reprezenta cele mai vechi procedee de numerotare,vestigii ale originii cifrelor si insemnarii lor prin increstare,comuna tuturor mediilor rurale.Cifrele sant formate din,,toiagul lui Hermes" repetat la nesfarsit.Prin forma lor,aceste cifre il plaseaza in mod spontan pe observator in planul verticalitatii,al sacrului.Numerele vorbesc intelectului,pe cand imaginea se adreseaza inimii,ceea ce inteligenta nu poate deslusi.
Cifra 2 duce la poarta misterelor,fie intr-o scurta analiza ce invita cercetatorul la investigatii mai ample ,2 poate fi considerat ca un numar prim-indivizibil,este singurul par si singurul dintr-a carui adunare si inmultire se obtine acelasi rezultat:2x2=4;2+2=4.Are un rol preponderent in matematici,deschide clasa tuturor numerelor care pot fi inmultite sau impartite prin ele insele.Arhetipul lui 2 se gaseste in spatele oricarei distinctii,simetrii,operatii de repetitie si de impartire.Cu toate acestea,majoritatea sistemelor simbolice de numere incep cu 3.
Pentru chinezi,2 nu era un numar.Pitagora spunea ca 2 nu era in mod deplin un numar.El exprima deci o stare intermediara,trecerea de la unitate la mutiplicitate.Marcheaza diferenta,manifesta confruntarea,dezvaluie sau ascunde ceea ce-i superior.In numeroase limbi celalalt si al doilea se exprima prin acelasi cuvant.Pentru psihologie,un continut inconstient apare mai intai ca bi-unitate atunci cand se apropie de constiinta si la fel se intampla cu stiinta simbolizata de carte,pe care-o impartim in doua.Dualitatea este expresia analogiei si a sincronitatii.
Caracterul ei perfect ambivalent provoaca indoiala,oscilare,marcheaza inceputul unui conflict,aduce confuzie,semneaza o inrudire secreta intre dualitate,feminin si masculin,pasiv si activ.
Chinezii,foarte pragmatici,s-au aratat intotdeauna deosebit de atenti cu aplicatiile si asocierile concrete ale simbolurilor.Emblemele numerice aveau functiunea de a figura universul si constituiau singurul mijloc de a-l rezuma,deci de a-l lua in stapanire.Sa ne amintim ca ordinatoarele moderne functioneaza si ele pe baza limbajului binar.
Corespondentele geometrice ale numarului doi sant ;doua puncte,doua linii paralele,un unghi.Totalitatea dualitatilor lumii realizeaza frumusetea din sinteza contrariilor.
Aceasta este pecetea lui Solomon,scutul lui David,indragostitul care-si asteapta iubita din Cantarea cantarilor.
In steaua lui David regasim numarul 2 in valoarea sa secreta repetitiva..plin de simbol.
vineri, 15 ianuarie 2010
TRAIRE

Pentru tine prind numerele in pumn si le strivesc.Storc din ele simbolul si mesajul pe care il plang cu trupul meu prin toti porii.
Le transform in muzica si culori in care te invalui.Inima mea se aseaza in cupa cerului..curgand pe chipul tau cu ploaie de stele.
Amestec galbenul cu verde si-ti daruiesc un nou cer mai albastru.Opresc timpul in loc pentru ca gandul meu si zvacnirea sa te vindece.Prin ochii mei iti atat lumea in a patra ei dimensiune ce am atins-o in doi.Si cu bratele larg dechise imbratisez universul in care maine te vei topi.
Oftezi si pana in adanc ajunge toata jeluirea ta.Atat de adanc incat apa devine curata si se transforma in apa vietii.
Apa vie cu care ma hranesti zi de zi dandu-mi viata.
Fac un tot unitar din trei si las sufletul sa te infasoare in unde de dragoste.
Spiritul ti-l agat in mi bemol si il las liber in viteza luminii.
Numai trupul tau il strang incarnat in propria mea carne pana devenim unul.Pana ne topim...Secunda si numar si vapaie in netimpul ce ne naste din nou.
Intre cei doi ochi ai mei ai crescut tu,cel ce m-ai facut sa vad ce nu puteam vedea doar privind.
Pentru tine zambesc chiar daca imi curg lacrimi..pentru ca acolo unde esti ai nevoie de chipul meu senin ce-ti este pictat in interior atat de adanc.
Prind timpul si distanta in pumn strivindu-le si nu cersesc decat incat o zi in care sa existi.
marți, 12 ianuarie 2010
IN LIPSA

Ziua in care lipsesti e o zi terna.
Si cea reala devine ploioasa si intunecata.
Astept...astept...
Apoi stiu ca azi va trece.Nu mai am ce sa sper si sa doresc.
Ma rotesc intr-un cerc de culori,ma imprastii in trei anotimpuri,in trei esente tari parfumate.
Strang in pumn ziua de ieri si pe cea de maine sau din viitor.Fac cioburi minuscule de traire din ele si priviri.
Cu ele ma hranesc azi,putin cate putin.Egoist si dramuit ca sa nu irosesc nimic.Sa-mi ajunga pentru 24 de ore in care lipsesti.
Imi desfac parul si-l insir pe locul in care ar trebui sa fii tu...ca si cum ai fi acolo.
Si in porii pielii mele port aroma ta si a atingerilor tale.A oprelistilor si eruperilor tale.
A cuvantului,,a vrea" si a logicii care zice,,poate nu trebuie"-,,poate nu e bine si interzis"
Si pentru ca esentele se imprastie in aer,in fiecare molecula si fiecare atom.Prind un fir de praf in care imi inchid sanii ce-i trimit spre tine.Prind o picatura de ploaie in care imi zidesc buzele si ochii.
Prind o farama de umbra in care inchid tot ce nu pot arata in lumina.Vibratie si nebunie...las liberi caii salbatici spre tine.
Te ating si te infiori pentru ca nu ma poti scoate din minte si suflet.Si nici nu stii exact de ce te bucura ploaia si umbrele.Dar te bucuri..
Maine...cand te vei intoarce pot redeveni copil siret si cuminte.
Pana la prima inserare in plina zi...pana simt din palme chemarea avida a inceputurilor clare fara prejudecati si frunze sau haine croite din piei de animale.
Doar acum...
Ma rotesc libera imprastiindu-ma in trei anotimpuri ce duc an de an trei esente tari de traire.
luni, 11 ianuarie 2010
DE CE CRED EU IN ADOLESCENTI.
Plecand de la multe discutii care tin de frustrari si dorinte si suflet,aseara ne confesam una alteia.Eu la 35 de ani ,ea 14 dar geniu.Draga mea nu o sa-ti dau numele ca-ti cresc cornite si impungi...Concluzie ca sa nu o lungim.Pentru toti adultii recomand,,Prima carte-Ultima carte"-Catalin Bursaci-Fiul Cristinei Tacoi...cei care nu dau copy-paste stiu sigur despre ce e vorba.Astazi promovez adolescenti geniali de 14 ani,ai caror parinti nici nu stiu ca fii sau fiicele lor scriu.De ce?Pentru ca ei se feresc sa nu auda chestii de genul:,,esti un ratat sau ratata",,,faci ce scoala zicem noi ca tu nu stii nimic esti prost sau proasta si nu o sa faci nimic in viata"etc...as insira mai multe dar ma apuca voma...si e pacat de tastatura.Si copii vostri au dreptul greseasca..sa faca erori.Nu-i puneti pe ei sa fie perfectipentru ca voi adultii nu ati putut fi la varsta lor...Nu fiti ipocriti!!!
Deci poezii adunate de draga mea smile de la adolescenti in volumul",,Pagini cu venin"-multumesc mult copil genial...
Transformări
Călcăm pe cioburi de ziare
În universal mic ca o gânganie
Alunecăm uşor în pierzanie
Ardem cu toţii în uitare.
O flacără devine cristal
Lumina devine întuneric
Sufletu-mi se stinge
Suferim transformări stupide.
În iad văd licurici
Ce se-nalţă spre pitici
Îşi fac somnul pe roşiaticii nori
Desenul
Pictez vorbe
În sumbra clădire
Unde liliecii zboară
Şi umbrele s-ascund.
Lumina-mi luminează gândul
Aud păsările cum fug.
Sunt un demon înlănţuit
Blestemat să pier când ţip.
Pictez în continuare
Fantome ce mă strigă.
Sunt încercuită
Supravegheată de propria-mi minte.
Continui în a picta
Sufletul şi viaţa mea
Cum am ajuns o pată albă
În matasea neagră.
Sânge-n lacrimi
Plouă cu lacrimi albastre
În adâncul pădurii
Unde spiritele îşi scriu durerile
Pe pietrele ude.
Simt cum păşesc pe frunzele mute
Ce-mi vrăjesc mintea
Şi mă fac să mă port ciudat
Să văd lumea ca pe un imens palat.
Fulgerul străpunge întunericul
Tunetul stinge tăcerea
Pete roşii curg din cer
Că sângele când piere.
Soarele aduce raze vindecătoare
Spulberă misterul
Aduce sânge-n lacrimi
Trăim numai când plângem.